Obiceiurile de nunta

Nunta este un eveniment minunat, este cea mai frumoasa zi din viata voastra de cuplu pana acum. Traind in lumea supertehnologizata de azi si plina de obiceiuri imprumutate, ne este din ce in ce mai greu sa integram in desfasurarea ei cele mai frumoase traditii si obiceiuri indragite.

Cu un mic efort, totusi, cateva dintre obiceiurile de nunta ar trebui respectate si documentate fotografic, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta. Daca planificarea nuntii este esentiala pentru ca totul sa decurga armonios, la fel de important este sa stim pe care din ele vrem sa le pastram.

Nu mi-am propus sa tratez in acest articol toate obiceiurile de nunta si istoria lor. Vreau doar sa subliniez, prin fotografii reale de la nuntile documentate de mine, cele mai importante obiceiuri asociate nuntii, din punct de vedere artistic si jurnalistic.

Barbieritul mirelui

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri de trecere simbolica la statutul de barbat, barbieritul mirelui aduce umor si emotie in dimineata nuntii. Gesturile ritualice si jocul cavalerilor in jurul mirelui creeaza un cadru perfect pentru fotografii expresive si autentice.

Acest ritual simbolizeaza transformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca simbolic pe mire: se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu un cutit sau toporisca.

In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii pentru plata celui care il barbiereste. Deoarece in tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa-i fure banii de sub talpa. Daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit, deci nu ar mai deveni barbat.

Gatitul miresei

Gatitul miresei este momentul in care traditia, feminitatea si emotia se impletesc intr-o atmosfera calda si plina de simboluri. Voalul asezat de nasa si sprijinul celor apropiate transforma acest ritual intr-un tablou intim si profund familial.

Dimineata inaintea Tainei Cununiei, mireasa este ajutata sa se imbrace de catre mama, nasa, prietenele sau domnisoarele de onoare. Nasa ii pune acesteia voalul si coronita de mireasa.

Dupa gatitul miresei urmeaza hora miresei acasa in curte, unde toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing hora, numita si „nuneasca”. Aceasta are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara.

Dupa hora (mai este numita regional si colacul miresei), este rupta turta deasupra capului acesteia de catre nasa, fiind impartita cate o bucata fiecarui nuntas pentru noroc.

Verighetele

Schimbul verighetelor este simbolul cel mai puternic al legaturii dintre miri, cu radacini stravechi si semnificatii profunde. Acest moment merita surprins in cele mai mici detalii, de la gesturi fine pana la emotia din priviri.

Fiind un simbol al iubirii, utilizarea verighetelor isi are originea in Egiptul antic unde egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima.

Astfel, prin schimbul de verighete intre mire si mireasa, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Daca la inceput au fost realizate din plante, aurul (un metal pur) din care sunt realizate acum simbolizeaza durabilitatea si puritatea casniciei.

Valsul miresei

Primul dans al mirilor nu este doar o traditie, ci si un prilej de exprimare a emotiilor intr-un limbaj universal, muzica si miscare. Inceputul serii de petrecere devine astfel un moment plin de eleganta si incarcatura simbolica.

Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva, spre exemplu, melodia pe care s-au cunoscut sau una care aminteste de momente deosebite din viata lor.

Conform traditiei populare, obiceiul provine de pe vremea balurilor regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele, rol pe care astazi il au mirii. Dansul este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi ceilalti nuntasi sunt invitati in ring.

Pentru a da o si mai mare culoare momentului, mirii pot prezenta la microfon, intr-un mod deosebit, atat dansul mirelui cu mama sa, cat si al miresei cu tatal acesteia.

Furatul miresei

Furatul miresei aduce o doza de adrenalina si distractie in desfasurarea nuntii, antrenand invitatii intr-un joc simbolic. Acest obicei colorat si plin de haz este un magnet pentru cadre dinamice si expresii spontane.

Desi este revendicat si de altii, furatul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional românesc. Originea legendara vine din rapirea Sabinelor, cand românii au rapit femeile tribului Sabin dupa o petrecere.

De regula prietenii foarte buni rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare in sticle de bautura sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase.

Daca furatul are loc pana la miezul noptii, nasul este cel care plateste rascumpararea, mireasa fiind considerata in raspunderea acestuia, mirele fiind responsabil dupa miezul noptii.

Tortul de nunta

Taierea tortului este un moment festiv care simbolizeaza parteneriatul si bucuria de a imparti. Zambetele mirilor si reactiile invitatilor creeaza o scena ideala pentru imagini pline de caldura si culoare.

Fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei cat si cu restul nuntasilor, tortul este un simbol foarte important al nuntii. Etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie, cu conditia, bineinteles, ca acesta sa fie pastrat la congelator…

Legatul (voalul) miresei

Ritualul de legare a miresei marcheaza finalul unei zile si inceputul unui nou statut social, cel de sotie. Este un moment incarcat de emotii, cu o simbolistica aparte si cu o puternica incarcatura culturala.

Spre sfarsitul nuntii, mireasa este asezata pe un scaun, nasa schimband voalul miresei cu un batic, o esarfa sau mai nou o palarie, simbolizand astfel intrarea acesteia in randul femeilor maritate.

Voalul este oferit unei tinere necasatorite, aleasa de mireasa, sau, daca se inverseaza momentele, celei care a prins buchetul. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei.

Aruncarea buchetului

Un moment asteptat cu nerabdare de domnisoarele necasatorite, aruncarea buchetului aduce entuziasm si suspans. Capturarea acestui gest poate oferi imagini spontane si pline de dinamism, in mijlocul veseliei generale.

Traditia spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand, deoarece mireasa poate transmite norocul sau prin acest gest.

Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita bineinteles, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Pentru distractie si suspans de regula se strecoara si cate un baiat in grup fiind alungat mai usor sau mai greu de catre fete.

Scoaterea si aruncarea jartierei

Cu radacini istorice surprinzatoare (Evul Mediu, Anglia, secolul XIV), aruncarea jartierei este un obicei haios si incitant pentru invitatii tineri. Cadrele din timpul acestui moment sunt adesea pline de energie, rasete si reactii imprevizibile.

In alte vremuri, acest gest ar fi fost considerat imoral. Istoria din spatele acestui obicei ciudat este chiar mai ciudata decat insasi traditia. In Anglia secolului XIV, dupa ce mirii „parafau” casatoria, se obisnuia ca acestia sa se retraga intr-o camera pentru a „incheia intelegerea”, iar oficial era nevoie de dovezi.

O asemenea dovada era jartiera. Mirele ii scoate miresei jartiera (popular „jarteaua”) de pe picior, eventual fara maini, baietii neinsurati grupandu-se apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jartiera peste umeri.

Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jartiera, va fi urmatoarul care se va insura.

Obiceiurile de nunta nu sunt doar simple elemente de spectacol, ci expresii ale identitatii culturale, ale comunitatii si ale sufletului român. Chiar daca multe dintre ele se adapteaza in timp sau sunt reinterpretate, esenta lor ramane aceeasi: sa celebreze dragostea, unirea si bucuria impartasita.

Intr-o epoca in care totul se misca repede si traditiile par uitate, obiceiurile de nunta raman o punte vie intre generatii. Pentru mine ca fotograf de nunta, fiecare dintre aceste momente este o oportunitate de a spune o poveste unica, ancorata in simboluri si emotii reale.

Pentru ca aceste momente sa fie surprinse cu sensibilitate si autenticitate, este important sa alegeti un fotograf care intelege atat latura documentara, cat si pe cea simbolica a unei nunti. Va invit sa luati legatura cu mine completand formularul din pagina de contact sau, daca va este mai comod, sa deschideti o discutie direct pe WhatsApp.